Nu putem observa (în afară) și să fim în același timp conectați cu ceea ce este.

Când ești conectat este primire. Acceptare. Empatie. Prezență. Ai posibilitățile cele mai ușoare, simple și frumoase.

Când doar observi, ești separat. O facem din frică, apărare, ca să nu fim răniți, pentru că undeva zace convingerea că suntem separați. Suntem, dar din mintea noastră. Și nici inima nu poate primi tot ceea ce este atunci prezent.

Conectare versus separare, iubire versus frică, prezență versus trăire în trecut/viitor.

Din separare, frică, sau chiar dorință de seducere… nu-l putem vedea pe Celălalt.
Noi nu Suntem , atunci, întregi. Nu avem cum să îl cuprindem.. nu este spațiu, intenție…

Putem doar obține ceea ce credem că ne lipsește.  Este vorba doar de noi.

Observarea care ne conectează este spre interior.
Exersează-i dansul.. spre în afară, spre interior…
Aici în interior este puterea. Cu responsabilitatea…

Reclame