Sa locuiesti cu ea, Durerea… nu este deloc usor.

Ma refer la durerea emotionala, la incarcatura – uriasa uneori – de frustrare, neputinta, manie.

Unii alegem sa o mascam, o acoperim in straturi groase de nepasare, rusine,. vina, dispret, asezonata cu ironie si autoironie… crezandu-ne cu atat mai invincibili cu cat (aratam ca) ne doare sau deranjeaza mai putin. Orice ce e in afara noastra. Noi „detinem” controlul. O „scoatem” in afara noastra, ca sa putem sa nu o mai simtim.

Problema devine serioasa cand acele „aparari” de ceea ce simtim  ne priveaza de contactul autentic cu noi si… din pacate, si cu Celalalt.

Unii alegem sa o exprimam: ne putem plange si striga nemultumirile si durerea oriunde: ne-o „vizioneaza” si o parte din ea o asimileaza vrand-nevrand vecinii, prietenii de FB sau colegul de la coada de la supermarket. O imprastiem nevazut, vrand sa fugim de Noi si de ea .. Constatam dupa o vreme ca nu a disparut, nici nu a scazut.. Dimpotriva..

Cum ar fi sa ne uitam la ea ca la un indicator extrem de pretios catre Noi insine?
Cum ati mai privi-o daca ati sti ca este calea catre Pace, Bucurie, Iubire.. dar nu „scapand” de ea, ci intelegand-o, acceptand-o, vindecand-o si transformand-o definitiv?

Pentru noi si pentru Tot ce vine dupa noi.

Anunțuri