Sa locuiesti cu ea, Durerea… nu este deloc usor.
Unii alegem sa o mascam, o acoperim in straturi groase de nepasare, rusine, vina, dispret, asezonata cu ironie si autoironie.. crezandu-ne cu atat mai invincibili cu cat ne doare sau deranjeaza mai putin. Orice ce e in afara noastra. Problema devine serioasa cand acele „aparari” ne priveaza de contactul autentic cu Celalalt. Pentru ca mastile devin parte din noi si afecteaza tot ceea ce vine in contact cu noi. Chiar si pe noi insine… Nemaivorbind de bolile ce se lasa astfel construite in noi…
Altii alegem sa o exprimam: ne putem plange si striga nemultumirile si durerea oriunde: ne-o „vizioneaza” si o parte din ea o asimileaza vrand-nevrand vecinii, prietenii de FB sau colegul de la coada de la supermarket. O imprastiem nevazut, vrand sa fugim de Noi si de ea, Durerea… Constatam dupa o vreme ca nu a disparut, nici nu a scazut.. Dimpotriva..
Cum ar fi sa ne uitam la ea ca la un indicator extrem de pretios catre Noi insine? Cum ati mai privi-o daca ati sti ca este calea catre Pace, Bucurie, Iubire.. dar nu „scapand” de ea, ci intelegand-o, vindecand-o si transformand-o definitiv?
Pentru noi si pentru Tot ce vine dupa noi.

Anunțuri