Multe invataturi traditionale ne vorbesc despre importanta sarbatoririi (prima care imi vine in minte si cea mai recenta este ce am invatat la Dragon Dreaming).
In special in aceste zile, nu uita sa sarbatoresti, sa TE sarbatoresti.
Cu adevarat, adica.
Cu tot ce ai trait in acest an si te-a facut sa ajungi aici, intreg si constient. Cu tot ceea ce ESTi acum.
Cu bucuriile, realizarile,  dar si cu suferintele, cu ranile, vizibile sau nu…
Ele pot sa arate ca suntem vulnerabili, ca putem fi raniti, dar poate asta a insemnat si ca am umblat cu sufletele la vedere.
Poate ne-am daruit avand asteptari, si asta nu este corect nici pentru noi, nici pentru Celalalt. Nu este nici gresit, doar ca suportam niste consecinte.
Poate insemna si ca nu am ajuns inca la capat, ca mai avem de invatat, ca suntem pe drum!
Scopul vietii nu este sa nu fim raniti, sa avem masti-costume de aparare mai puternice, pentru ca suntem umani, nu robotei.
Avem nevoie  sa ne acceptam emotiile, pentru ca ele sunt indicatoare foarte fine si precise ale locului in care am ajuns cu evolutia/intelegerea, ne arata locul in care avem ceva de invatat despre noi. Asadar, pretios. Si acesta este doar inceputul, pentru ca lucrarea si schimbarea adevarata incep din acceptare.
Ce ne facem insa cu emotiile celorlalti?
Daca  noi avem dreptul la „bagajul” nostru emotional, si Ceilalti au pesemne acelasi drept.. nu-i asa? Cum sa fie Acceptarea altfel, decat in ambele sensuri?
Sa fim recunoscatori, asadar, pentru tot ceea ce suntem acum, in clipa de fata. Pentru ca ea contine atat Trecutul, cat si semintele Viitorului ce va veni.

Anunțuri